Cer înnorat – apusul de eră
Frison de cuvinte în gol
Apa-i de gheață prelinge un șir
Izvorul de vise pe sol.
Cu aripi murdare, cu viscol în gând
Încerc să mă prind de un nor
Păcatul mi-e cuget de-atunci, și te rog…
Am nevoie de tine să zbor.
Trăiesc fără scut – un strop e de-ajuns
Să-mi macini gândirea cu ploaie
Ochii-mi sunt scoși peste umbre de zid
Și sângele-mi curge șiroaie.
Încerci să te-ntorci – trupul nud si curat
Se-ascunde-n perdeaua de noapte
Paharul de lacrimi nu vrea să mai stai
Rup greu un cuvânt…nu se poate…
Aștept un nimic, final fericit
Ca-n basme cu rele meleaguri
Războiul ce-mi curge prin vene și mor
Ca pasărea dusă de valuri.
Copilul meu, marele meu critic literar, nu a inteles inca unde-mi sunt ochii...:))
RăspundețiȘtergereSi vantul ce sufla din mine spre tine,
RăspundețiȘtergereMa usca de dor, de acel nor,
Ce tu ca pe un apus de era il vezi
Si vrei sa il sfarsesti.
Opreste-ti sangele in vene,
E nevoie de el, sa curga si sa fiarba,
In gandirea ce te duce pe un zbor,
Iar ochii revarsati in lacrimi,
Ce curg si umplu paharul, cand vor sa stai,
Se pierd, apoi se gasesc odata cu tine.
;):)
Wow...Parca ai mai crescut putin in ochii mei cu raspunsul asta...Multumesc frumos. Poate data viitoare compunem ceva impreuna, ca un fel de "featuring"...:P Ii punem si o melodie si scoatem un LP :))
RăspundețiȘtergereCu mare placere:).Da, sunt de acord.Am vorbit deja cu propria imaginatie si a fost de acord.;)
RăspundețiȘtergere